De la unirea federațiilor și primele campionate naționale, la marile victorii în țară și în lume - hai să aflăm istoria sportului românesc în cei 100 de ani de la Marea Unificare Sportivă.

8 iunie 1922: primul meci oficial, prima victorie a naționalei de fotbal

Marea Unire din 1918. Emoții peste măsură, un vis împlinit pentru mulți, mulți români, un punct de cotitură în istoria acestor locuri. Un moment al schimbărilor, al noutăților și debuturilor. Printre ele, apariția primelor echipe naționale ale României, în sporturile populare la acea vreme. Dintre toate, una avea să se remarce chiar de la început: naționala de fotbal a României juca primul său meci oficial într-o zi de grație pentru prietenia, de-a lungul vremii, dintre români și vecinii iugoslavi.
Citește mai departe...

Pe 8 iunie 1922, la Belgrad, căsătoria principesei Maria de România cu prințul Alexandru al Iugoslaviei era prilej de mare sărbătoare, marcată inclusiv printr-o serie de întreceri între sportivii celor două țări. Așa avea să înceapă istoria echipei noastre naționale de fotbal. Cu un meci de gală, la care au asistat trei regi: Alexandru I al Iugoslaviei, Ferdinand I al României și George al II-lea al Greciei.

N-a contat că nu prea erau fonduri pentru deplasare, nici că drumul cu trenul până la Belgrad avea să dureze ore bune. Băieții noștri au pus bani de la ei, mândri că pot reprezenta România în primul său mare meci oficial. Au intrat pe iarba lui „SK Jugoslavija” îmbrăcând un echipament elegant, special comandat în Anglia de lordul Elemer Hirsch, entuziast sponsor de moment al selecționatei tânărului stat unificat.

Niciunul din ei nu s-a speriat de renumele gazdelor – o echipă ce bătuse Franța, Suedia și ieșise de pe teren cu fruntea sus în fața Cehoslovaciei, Ungariei sau Austriei. Cu toții erau deciși să transforme această partidă a prieteniei într-un succes memorabil. După ce intraseră mai bine în meci și se instalaseră în jumătatea gazdelor, s-au văzut conduși din minutul 35, din penalty. Au strâns din dinți, au tras tare și au răspuns aproape imediat. Tot de la 11 metri, prin Ronnay, cel ce primea onoarea de-a fi primul marcator al României fotbalistice. Dar surpriza, pentru cei peste 6000 de spectatori din tribune, era departe de-a se fi încheiat.

A doua repriză avea să fie a căpitanului nostru, Aurel Guga, simbolul celor de la ”U” Cluj. „Mărginaș dreapta”, așa cum îl descria ziarul „Timpul”, dar la nevoie asumându-și și rolul defensiv de „back” pe aceeași parte, Guga urca adesea în atac. Dribla, pasa, șuta, îi trăgea pe ai lui după el, era căpitanul, liderul lor în teren - la „U”, iar acum și la echipa României. Nu puțini au fost cei care l-au văzut drept cel mai bun jucător român al vremii sale, dar și al celor ce aveau să vină.

Iar el a știut să se ridice la importanța evenimentului și să scrie un prim moment de istorie pentru naționala noastră. În minutul 61, căpitanul Guga marca un gol simbolic – cel al primei victorii românești ca echipă națională unită. Încă două lovituri în bară și alte câteva mari ocazii alor noștri au confirmat o reușită la care puțini se așteptaseră. Un succes de povestit și azi, la 100 de ani de la Marea Unificare Sportivă, dar și peste alte sute și sute de ani de România.

8 iunie 1922
Iugoslavia - România 1-2 (1-1)

Au marcat: Sifer (35 - penalty) / Ronnay (41), Guga (61)

România: Ritter - Szilagy, Hirsch - Jakobi, Honigsberg, Zimmermann - Guga, Frech, Schiller, Ronnay, Auer.

Antrenor: Teofil Moraru

Stadion: SK Jugoslavija, Belgrad

Află multe alte povești din istoria de 100 de ani a sportului românesc. Din 1 august vino să creăm împreună calendarul marilor succese sportive ale României și să medaliem campionii care ne-au unit.